nu pot rezista tentatiei asa ca-i cedez

Aproape a mai trecut o zi plictisitoare. Am stat si am invatat. Spre seara au aparut unele tulburari in monotonia cu care parea sa treaca ziua.
Sunt o persoana controversata..., nu-mi doresc asta trebuie sa recunosc. Nu-mi doresc "publicitate" nici negativa, nici pozitiva. Nu-mi pasa in general de nimeni, nu-mi pasa ce zice lumea, nu-mi pasa de viata altora, si sunt destul de deschisa la minte ca sa nu ma mai surprinda nimic. Totusi, intr-un fel nu-mi place cand sunt barfita, ... inainte nu-mi pasa, dar cred ca s-a cam intrecut masura. Cel mai tare ma enerveaza cand barfele sunt total neadevarate si devin subiect de cearta in viata mea personala. E penibil, dar n-ai ce-i face. Tot in categoria asta intra si barfele care au un sambure de adevar. Sunt barfe mai credibile de catre persoanele apropiate.
As vrea sa nu ma mai intereseze, dar ma afecteaza. Tocmai cand nu mai auzisem nimic despre mine in ultima vreme.... nedorita a venit.
Ma gandesc la persoanele care barfesc, care afla tot felul de chestii despre mine, si tin sa mentionez ca sunt mereu cam aceleasi persoane. Savureaza orice necaz, orice intalnire care li se pare lor mai dubioasa, prind vorbe din zbor si trag concluzii dupa care le infloresc. Sunt ca niste paparazzi acre lucreaza la mici reviste de scandal. Diferenta este ca ei nu sunt platiti iar eu nu sunt vedeta.
Ajung la concluzia ca aceste persoane nu au viata, nu sunt multumiti de viata pe care o duc si poate de aceea se implica atat de mult in viata altora. Mai adaug la asta si invidia si poate faptul ca nu ma suporta, dar asta deriva din invidie zic eu.

Concluzia? Chill out. Lumea e plina de lepre de genul asta, cu mintea incuiata, cu mii si mii de inhibitii si frustrari.
Noi sa fim sanatosi! Ca barfele curg gramada.

...dar nu faci nimic, nimic din tot ce ti-ar depasi comoditatea. Te vad cum stai pe canapea, te uiti la mine cu privirea aia care se vrea dragastoasa si plina de inteles, tragi inca un fum din tigara si imi spui: "As face orice sa-ti fie mai bine, as face orice sa fim mereu impreuna". Si nu faci, si stiu ca niciodata nu ai sa faci, e o promisiune falsa care nu va fi niciodata respectata. E un joc amagitor, si-l joci fara sa-ti dai seama, fara sa te gandesti, daca ma ranesti sau nu. Si cand iti spun ca ma ranesti, ti se pare absurd, dar nu este.
Unele expresii ar trebui sa fie interzise. Sunt niste iluzii care nu se vor materializa si cu care ne hranim zi de zi sufletul otravit. S-a creat o dependenta de promisiuni, de speranta, chiar daca nu se realizeaza. Ne lasam purtati in hora nebuneasca a cuvintelor pline de inteles dar goale pe dinauntru.

"La inceput a fost Cuvantul..", Cuvantul care a numit totul, si astfel totul a inceput sa existe in jurul nostru. Cuvantul a creat conceptul, Cuvantul s-a materializat. Promisiunile tale rostite prin banalele cuvinte de ce nu se materializeaza? Oare nu se supun aceleiasi reguli? Astfel... tu distrugi in jurul meu tot universul, prin cuvintele tale goale, amagitoare!

Am terminat de citit "Dragostea in vremea holerei" de Marquez, si pot spune ca m-a pus oarecum pe ganduri o cugetare de-a lui Florentino Ariza. "Inima are mai multe camarute decat un hotel de tarfe". Oare e posibil sa iubesti cu aceeasi intensitate mai multe persoane? Trebuie sa recunosc ca nu am iubit niciodata 2 persoane in acelasi timp, dar mi s-a intampat sa iubesc si in acelasi timp sa mai doresc si pe altcineva. Dorinta era mai mult o curiozitate, o fantezie pana la urma a ceea ce ar fi putut fi intr-o anumita situatie, dar nu am vrut sa risc. Ar fi bine sa fie asa... probabil am avea mai multe scuze, dar am fi si mai impertinenti.

Sunt in sesiune. N-am chef sa invat. Am pe 30 un examen, destul de greu, si cu toate astea ma pierd pe aici prin site-uri, imi vin in minte tot felul de lucruri pe care as vrea sa le fac, prieteni pe care as vrea sa-i vad... Asa mi se intampla mereu, cand am o perioada in care trebuie sa ma concentrez apar tot felul de probleme care imi distrag atentia, si intr-un fel sau altul eu abia le astept, ca sa am un motiv sa-mi mai iau o pauza.
Sunt obosita. Am obosit sa-mi tot astept prietenul sa se mute aici in oras, cu toate ca stiu ca mai sunt doar cateva zile... Am stat 3 luni despartiti iar saptamana asta trece cel mai greu. Timpul incapatanat sta in loc. Ma complac in starea bolnavicioasa pe care o am. Fumez mult, fumez aproape 1 pachet de tigari pe zi, uneori chiar depasesc pachetul, iar cand fumez mai putin pot sa ma bazez ca urmatoare zi voi recupera. Asa sunt eu! Constienta si nepasatoare.
Ascult muzica in ebraica, si cred ca am facut o pasiune pentru asta. Nu ma asteptam. In general nu-mi place sa ascult muzica si sa nu inteleg versurile. Acum ascult vocea, si vocea parca imi transmite mesajul, pe langa faptul ca mai inteleg eu unele cuvinte, mai deduc altele si efectul este garantat. Am o stare de bine.... tot e ceva.
Ciudat .. in timp ce scriu, parca aud constiinta (sau ma rog, ce mi-a mai ramas din ea) cum imi dicteaza sa ma apuc de invatat. Sunt la doua facultati, am dublu examene si decat o sesiune. E greu, trebuie sa recunosc dar pana acum m-am descurcat surprinzator de bine. La un examen am luat 8 fara sa spun nimic in legatura cu dreptul, sau cu materia (drept constitutional).
Uneori... farmecul personal functioneaza mai mult decat imi imaginez.